Pasivarea otelurilor inoxidabile

Otelurile inoxidabile sunt proiectate sa se auto-pasivizeze ori de cate ori suprafata curata intra in contact cu un mediu care asigura suficient oxigen pentru formarea stratului de oxid de crom, de care depinde rezistenta la coroziune a acestor aliaje.

Totusi, acest fenomen necesita timp, iar in acest timp suprafata inoxului se poate murdari sau se poate contamina, conducand la formarea unui strat de oxid de crom neomogen, in detrimentul unuia omogen care sa ofere inoxului renumita rezistenta la coroziune.

Se prefera deci crearea in mod artificial a stratului pasivizant, prin actiunea directa a unor agenti chimici, avand avantajul ca efectul este imediat si stratul pasivizant (de oxid de crom) va fi perfect omogen.

Otelurile inoxidabile pot fi pasivate doar daca suprafata otelului este curata si fara contaminare cu urme de sudura datorate oxidarii.
Aceste urme pot fi eliminate mai intai prin decapare (sau prin abraziune mecanica) si, desi suprafata de otel inoxidabil proaspat decapate va fi in mod normal pasivata imediat dupa spalarea acidului de decapare, este important sa nu considerati aceste doua tratamente ca fiind identice.
Decaparea este un procedeu chimic de indepartare a oxizilor depusi pe suprafetele metalice si se executa in general inainte de vopsire, lipire sau sudare.
Decaparea poate fi totala prin introducerea obiectului intr-o baie acida sau locala prin aplicarea unei paste decapante.
De regula, implica amestecuri de acid azotic / acid fluorhidric, in timp ce, in mod traditional, pasivarea a fost efectuata folosind numai acid azotic.

Pasivizarea prin imersie in cuve cu agenti de pasivizare este procesul prin care stratul de oxid de crom este regenerat intr-un mediu oxidant si permite nu numai cresterea duratei de viata a pieselor din inox ci si refacerea stratului de oxid de crom afectat de abraziune, decapare sau contactul cu substante corozive.
Pentru a elimina contaminarea usoara cu fier se poate folosi doar acid azotic, care va facilita pasivarea suprafetei curate de otel.

Tratamentele cu acid citric pot fi de asemenea considerate ca o alternativa la acidul azotic, deoarece ambele asigura conditiile de oxidare necesare pentru pasivare.

Acidul citric este o metoda mai putin periculoasa si are beneficii ecologice in ceea ce priveste emisiile de fum, NOx si eliminarea deseurilor de acid. Solutiile de concentratie intre 4 % si 10% sunt specificate pentru tratamentele de pasivare de standardul international ASTM A967.